Nenorocită boală-i diabetul
Te macină încetul cu încetul.

El mai întîi te ia cu binişorul
Dar la sfîrşit îţi taie chiar piciorul.

E ca o sete care te usucă
Te roade ca o gîrlă la ulucă.

Transpiri ca la galere, vezi prin ceaţă
Ţi se transformă sîngele-n dulceaţă.

Şi dacă l-ai făcut pe fond nervos
Orice medicament e de prisos.

Nu o să facă diabet în viaţă
Un indolent, cu inima de ghiaţă.

Doar cei ce pentru toate se consumă
Şi pun la suflet totul, chiar şi-o glumă.

Îi lasă ochii, ţandăra le sare
Din orice vorbă spusă la-ntîmplare.

Injecţii tot mai des, cu insulină
Ah, pancreasul după ea suspină!

Dar ce te faci atunci cînd nu ai bani
Şi stai la cozi ca oamenii sărmani?

Mai nou se nasc copii cu diabet
Face ravagii chiar şi-n tineret.

Îşi fac injecţii singuri, i-a durut
Traşi parcă la maşina de cusut.

Armata de bolnavi ne dă onor
Ea stă mereu cu arma la picior.

Ea e în prima linie pe front
Mărşăluieşte pîn’la orizont.

Le creşte glicemia, bat-o vina
Oricînd poate să cadă ghilotina.

Fac complicaţii, pot intra în comă
Miroase-a zahăr ars, ca o aromă.

Revin la viaţă, trişti şi resemnaţi
Ei nu mai sînt femei, şi nici bărbaţi.

Un monstru bicefal la piept ne strînge:
Diavol – Diabet sînt fraţi de sînge.

17-18 septembrie 2014