Diabetul se extinde în zilele noastre devenind o boală care ocupă primul loc alături de infarctul miocardic şi de cancer. Hrana excesivă şi nesănătoasă a multor oameni, mai cu seamă a copiilor, este în majoritatea cazurilor cauza acestei boli. Prin urmare, nu numai adulţii sînt diabetici, ci, din păcate, există deja foarte mulţi copii care suferă de o boală a pancreasului şi deci de zahăr. Asta înseamnă pentru ei să stea departe de toate bucuriile copilăriei, să ţină regim sever, să-şi facă de două ori pe zi injecţii cu insulină şi să fie încă de la vîrstă fragedă cu un picior în groapă. Numeroasele boli ale timpului nostru ne arată că bunăstarea nu ne prieşte întotdeauna. Trebuie să mai tăiem din porţii, să reducem masa prea îmbelşugată. în preajma marilor sărbători, care se întind pe o perioadă de două zile, se pot observa oameni care cumpără alimente în asemenea cantităţi, de parcă ar trebui să hrănească un regiment întreg.

Aş vrea acum să încerc să indic pentru toţi diabeticii leacuri care stimulează pancreasul şi înlătură deci cauza de apariţie a diabetului zaharat. Marele medic naturist elveţian Kunzle spune: „Diabetul zaharat se poate îndepărta destul de rapid cu următoarele plante: 3 părţi mărţişor (cerenţel; Geum alpina), cite 1 parte frunze de mur şi afin, 3 părţi sclipeţi (Potehtilla aurea), 2 părţi coji (teci) uscate de fasole verde.” Se pune 1 linguriţă cu vîrf din acest amestec la 1/4 litru de apă, se opăreşte şi se lasă 3 minute în repaos; cantitatea zilnică: 1,5-2 litri.

Efectul curativ al frunzelor de afin depinde de colectarea lor corectă. Ele au voie să fie culese numai înainte de coacerea fructelor. Ele sînt, adunate la timpul potrivit, un leac experimentat clinic in diabet. Este dovedit că mirtilina conţinută de frunza de afin inainte de coacerea fructelor nu numai că scade glicemia (nivelul zahărului în sînge), ci poate să înlăture boala complet. Mirtilina frunzelor de afin se numeşte, pe drept cuvînt, „insulină vegetală”. în ciuda acestor proprietăţi extraordinare ale frunzelor de afin, tratamentul curativ cu acest ceai nu are voie să fie făcut decît sub controlul medicului. Supravegherea medicală trebuie să aibă loc în orice caz.

Şi ţelina poate fi recomandată pentru scăderea conţinutului de zahăr. Un leac vechi popular este şi sucul crud al verzei acre, ca şi consumul zilnic al morcovilor proaspeţi; dar şi ceapa şi usturoiui puse pe piine contribuie la diminuarea zahărului.

Un alt remediu popular: 4 linguri de frunze de afin (culese înainte de coacerea fructelor!) se lasă la macerat în 2 litri de apă rece; se fierbe pînă scade la jumătate; se ia de 3 ori pe zi cate 1 ceaşcă. Şi urzicile au o influenţă destul de bună asupra pancreasului. De aceea, ele scad şi conţinutul de zahăr. In acest caz se foloseşte extractul de urzici care se procură din farmacii homeopatice, drogherii şi magazine specializate in alimente naturale bogate în vitamine.

Întrucît radacina de obligeană vindecă aproape toate afecţiunile pancreasului, ajută şi în diabet. Se lasă 1 ceaşcă cu apă rece pe timpul nopţii cu 1 linguriţă rasă de rădăcină de obligeană, se încălzeşte uşor a doua zi, se filtrează şi se bea cîte 1 înghiţitură înainte şi după fiecare masă, adică 6 înghiţituri pe zi. Aceste 6 înghiţituri vor fi resimtite,de către fiecare diabetic ca binefăcătoare.

Frunzele şi mlădiţele de soc sînt şi ele indicate sub formă de ceai în diabet. Doar socul este una dintre plantele cele mai vechi din medicina populară.

La începutul primaverii, cînd păpădia îşi face apariţia pe ogoare şi cîmpii, trebuie tăiată pînă la rădăcină, spălată bine şi folosită la prima salată. Atunci se vede că există unele cu tulpină verde ca iarba şi altele cu ea gălbui-lăptoasă. Cea gălbuie este mai gustoasă şi mai fragedă. Diabeticii ar trebui să rnănînce primăvara zilnic această salată de păpădie, atît la prînz cît şi seara. Apoi, la sfîrşitul lui aprilie şi la începutul lui mai, cînd păpădia este în plină floare, a venit vremea pentru orice diabetic de a-şi reduce conţinutul de zahăr printr-o cură de 4 săptămîni. Se culeg tulpinile cu flori cu tot şi se spală, abia apoi se aruncă florile. 10-15 tulpini de păpădie pe zi pot produce o scădere totală a nivelului zahărului în sînge. Tulpinile au la început un gust puţin amărui, care dispare însă mai tîrziu.

Şi vîscul are o influenţă dintre cele mai bune asupra pancreasului, aşa încît dia­betul îşi pierde cauza apariţiei printr-un consum continuu de ceai. Vîscul se lasă în apă rece peste noapte. La început se iau 3 ceşti cu apă rece şi 3 linguriţe (cu vîrf) de vîsc. După cîteva săptămîni se scade la 2 ceşti şi iarăşi ceva mai tîrziu la 1 ceaşcă. O perioadă de timp cura se întrerupe complet, şi anume primăvara, cînd se găsesc alte legume proaspete pentru diabetici. Vîscul are putere de leac de la începutul lui octombrie pînă în decembrie şi în lunile martie şi aprilie, deci trebuie cules în aceste in­tervale. Forţa cea mai curativă o au plantele de pe stejari şi plopi, dar şi cele de pe brazi şi pomi fructiferi sînt tămăduitoare. Tulpinile şi frunzele se taie mărunt. Bobiţele albe n-au voie să fie folosite pentru prepararea ceaiului!

Deoarece şi mult apreciatul nostru bitter suedez influenţează pancreasul in mod favorabil, ba îl poate chiar vindeca, se recomandă şi aceste picături în diabet. Ele trebuie luate de 3 ori pe zi, de fiecare data 1 linguriţă plină în puţin ceai de plante. Dato­rita acţiunii excelente în profunzime a bitterului suedez ar fi indicată lunar şi o compresă ţinută timp de 4 ore pe pancreas.

Rădăcinile de cicoare se pot oferi diabeticilor drept zarzavatul de regim cel mai bun. Sînt muiate bine în apă şi spălate, asemănător salatei de andive, pentru a mai tăia din gustul amărui. De altfel, ceaiul din flori şi tulpini de cicoare se foloseşte cu succes şi în caz de obezitate. Se beau zilnic 2 ceşti din această infuzie.

Sucul presat din castraveţii proaspeţi scade conţinutul zahărului din sînge şi este de aceea foarte indicat.

Rădăcina-neagră este şi ea o legumă dietetică excelentă, asemănătoare sparanghelului. Datorită conţihutului scăzut de hidraţi de carbon, atît sparanghelul cît şi rădăcina-neagră sînt o mîncare foarte bună pentru diabetici. Pot fi oferite cu grăsime şi pesmet de pîine albă fără ca să dăuneze bolnavului. Rădăcina-neagră este cultivată îh grădini pentru a fi folosită la gătit şi nu este identică cu cea care creşte sălbatic, numită şi tătăneasă sau iarba-lui-Tatin.

Şi prazul verde este excelent pentru diabetici. Tăiat mărunt pînă la capetele frunzelor, el se pune zilnic la cină pe pîine şi se mănîncă. Şi la prînz se recomandă salata de praz.

O băutură foarte gustoasă şi sănătoasă: Peste 500 grame de praz tăiat pînă la vîrfurile verzi se toarnă 0,7 litri de vin alb sec şi se lasă 24 de ore acoperit. Se filtrează şi lichidul se toarnă în sticle. Se bea dimineâţa şi seara cîte o gură. Resturile pot fi puse pe pîine şi mîncate.

Un medic practician din Austria superioară a ajutat o diabetică prin următoarea reţetă: Se zdrobesc 3 căpăţîni mari de usturoi, se introduc într-p sticlă de 1 litru care se umple apoi cu rachiu de’secară şi se lasă să stea 10-14 zile. în fiecare zi înainte de micul dejun se ia 1 linguriţă plină din acest macerat.

În aprilie 1977 am primit un telefon de la o doamnă din Viena care mî-a povestit că este de 30 de ani bolnavă de diabet. M-a rugat s-o ajut. l-am indicat procedeele de mai sus cu diverse plante. S-a luat exact după sfaturile mele din broşură. La începutul lui august mi-a comunicat bucuroasă că din analizele medicale au rezultat valori normale de zahăr. La sfîrşitul lui septembrie 1977 am ţinut o prelegere în parohia Hasenleiten din Viena. în timpul discursului, această doamnă a cerut să vorbească şi a relatat: „Am fost 30 de ani bolnavă de diabet. Am urmat sfaturile doamnei Treben şi am acum din august nivel normal de zahăr.” A fost aplaudată furtunos de public.

O cunoştinţă din Gundelfingen/Bavaria scrie: „Un cunoscut apropiat a fost bolnav de diabet ani de-a rîndul şi avea zilnic nevoie de injecţii. Acum a reuşit cu ajutorul ceaiurilor şi plantelor din broşura dumneavoastră ca zahărul să-i scadă. Se află, bineînţeles, sub control medical curent. Doctorul a fost mirat de scăderea zahărului.”

Un inginer din Viena avea valoarea zahărului în sînge de 280. A urmat sfaturile indicate în „Farmacia Domnului”. La un control medical ulterior s-a constatat că zahărul a scăzut la 130.

Întrebuinţarea tuturor acestor plante de leac ca şi a legumelor dietetice este încununată de succes fireşte doar în cazul în care se trăieşte exact după regimul alimentar diabetic prescris.