Diabetul afecteaza 2-3 la suta din populatie

Diabetul zaharat ocupa locul al treilea in lume dupa bolile cardiovasculare si oncologice. Potrivit diverselor surse, in lume exista intre 120 si 180 de milioane de bolnavi de diabet, ceea ce inseamna aproximativ 2-3 la suta din populatia globului.

O doza regulata de 30-40 de grame de zahar conduce la o crestere rapida a concentratiei de glucoza in singe (hiperglicemie) si, ca urmare, la o secretie foarte mare a hormonului pancreasului – insulina. Insulina contribuie la transformarea zaharului in glicogen (se depune in ficat), contribuie la depunerea acestuia in muschii activi si in organe, iar excesul se transforma in grasime. Daca folositi zahar des si foarte mult, celulele pancreasului obosesc si prelucreaza din ce in ce mai putina insulina. Ca urmare a acestui fapt, sint tulburate procesele de folosire a glucozei, este dereglat metabolismul, iar zaharul inceteaza sa mai fie un izvor de energie. Glucoza si grasimile nedescompuse se acumuleaza in singe, se formeaza astfel toxinele care provoaca autootravirea.

Cresterea continutului de glucoza si de acizi grasi in singe sint fenomene interdependente. Tocmai de aceea, diabetul zaharat si obezitatea apar cel mai adesea impreuna.

Destul de des, aceasta boala se mosteneste, ea poate fi provocata de unele infectii virale (pojar, rujeola, hepatita virala), dar si de traume psihice si fizice, de stres, de hipertensiune arteriala, ateroscleroza, pancreatita, cardiopatie ischemica. Adesea, diabetul este provocat de preparate de natura medicamentoasa, cum ar fi glucocorticoizii (cortizonul), glucoza (administrata intravenos) si mijloacele diuretice.

In cazul diabetului zaharat, partea de hidrati de carbon din alimente nu este asimilata de celule fie din cauza lipsei insulinei, fie din cauza faptului ca celulele nu pot folosi pe deplin insulina prelucrata in organism. Pentru ca zaharul, in acest caz, ramine in organism, nivelul lui fara un tratament adecvat va ramine permanent ridicat. In cazul unui nivel foarte ridicat al zaharului in singe, o parte a lui trece in urina. In cazul tulburarilor in asimilarea zaharului sint dereglate si alte procese metabolice.

Exista doua forme de diabet: una dintre ele se numeste diabetul insulino-dependent sau diabetul de tipul I, iar cealalta – diabetul care nu depinde de insulina sau diabetul de tipul II.

Diabetul insulino-dependent

In cazul acestui tip de diabet isi ies din rol celulele pancreasului care produc insulina. Atunci cind insulina produsa de pancreas este putina sau deloc, celulele din organism nu pot asimila zaharul din singe, iar nivelul lui este permanent ridicat. De aceea, insulina trebuie introdusa subcutanat, de unde este absorbita de singe. Pina in acest moment nu s-a reusit obtinerea unui asemenea tip de insulina care sa poata fi administrata bucal, pentru ca odata ajunsa in stomac aceasta trece intr-o forma inactiva.

Diabetul insulino-dependent in majoritatea cazurilor se manifesta in copilarie sau la virsta tinara. Daca aceasta afectiune s-a dezvoltat, celulele pancreasului care produc insulina deja nu mai pot fi refacute. De aceea, pentru bolnavul de diabet sint necesare insulina si un regim alimentar. Au fost facute unele incercari de transplantare a unui pancreas sanatos sau numai a celulelor lui, dar exista o multime de probleme serioase de natura tehnica si, de aceea, nu se poate apela la transplant ca la o metoda eficienta de tratament.

Cantitatea de insulina necesara zilnic pentru injectare depinde de citiva factori. Daca in organism nu este produsa insulina de nici un fel, atunci sint necesare injectii pentru inlocuirea insulinei naturale. Daca insa organismul produce o cantitate cit de mica de insulina, injectiile cu insulina trebuie sa completeze insuficienta. Factorul ereditar joaca un rol determinant, insa boala nu este mostenita niciodata in mod direct, de aceea bolnavilor de diabet nu trebuie sa li se refuze posibilitatea de a avea copii.

Diabetul care nu depinde de insulina

In cazul acestui tip de diabet, celulele pancreasului nu isi ies din rol, ele produc in continuare insulina, chiar daca nu la fel ca in cazul unei persoane sanatoase. Cu toate acestea, principala cauza a nivelului ridicat de zahar la acesti bolnavi este un defect, a carui consecinta este faptul ca insulina nu isi poate indeplini functia: celulele musculare si adipoase folosesc doar partial insulina produsa de pancreas. Ca urmare, doar o cantitate mica de zahar din singe este folosita de catre celule. Insuficienta partiala a eficacitatii insulinei se numeste insulino-rezistenta. Apare astfel diabetul, insa in cazul acestui tip simptomele sint mai putin exprimate.

Diabetul nedependent de insulina se dezvolta la persoanele in virsta. In unele cazuri, regimul alimentar si scaderea in greutate (daca aceasta este peste limita) normalizeaza aproape in intregime nivelul zaharului in singe. Cu toate acestea, majoritatea bolnavilor trebuie sa urmeze si un tratament medicamentos adecvat. Aceste pastile nu contin insulina, insa substantele chimice pe care le au in componenta contribuie adesea la usurarea producerii insulinei in organism si imbunatatesc functia celulelor pancreasului care produc insulina.

Trebuie stiut ca in cazul acestui tip de diabet este nevoie de o atentie aparte pentru evitarea atit a complicatiilor de mai tirziu, cit si a problemelor inutile care pot aparea in viata de zi cu zi. Faptul ca este o forma a bolii care nu depinde de insulina este adevarat numai cu referire la prima perioada de evolutie. Mai tirziu poate aparea nevoia de insulina, daca scopul este un control adecvat al nivelului zaharului in singe. Pot exista de asemenea perioade in care bolnavul nedependent de insulina sa aiba nevoie de aceasta, cum ar fi in situatiile de stres sau dupa o operatie. Originea acestui tip de diabet nu este suficient de clara, chiar daca factorul ereditar joaca un rol mai mare decit in cazul diabetului insulino-dependent.

Complicatiile bolii: tulburari de vedere, ale rinichilor si sistemului nervos

Problemele care apar in cazul acestei boli sint denumite adesea complicatiile tirzii ale diabetului, pentru ca ele pot aparea de-abia dupa citiva ani de la debutul afectiunii. In majoritatea cazurilor, acestea se manifesta prin tulburari ale vederii, sistemului nervos, rinichilor si sistemului circulator. Aceste complicatii insa nu apar la toti bolnavii.

Cercetarile au aratat ca un tratament corespunzator care nu permite cresterea nivelului de zahar in singe permite prevenirea sau dimpotriva acutizarea dezvoltarii complicatiilor. Acest lucru se refera la toti bolnavii de diabet, chiar daca unii dintre ei prezinta un risc mai scazut in fata complicatiilor decit ceilalti. Bolnavii de diabet trebuie sa consulte medicul cel putin o data pe an. Consultatia trebuie sa cuprinda examinarea ochilor, a membrelor inferioare, a functiilor rinichilor, a continutului de colesterol si a tensiunii arteriale.